Rontaind curent

Cam de trei ani ma lupt cu ideea unei masini electrice, si asta din doua motive: financiar si confort. In anumite conditii poate sa fie avantajos sa ai o masina electrica, mai ales tinand cont de faptul ca suntem prosumatori de vreo doi ani si producem mai mult de 8 MWh/an in plus fata de ce consumam, iar asta tradus in km ar insemna undeva la 40-50 de mii de km/an. Cum doamna conduce cam 30 de mii de km/an, s-ar potrivi foarte bine, mai ales ca are de parcurs zilnic drumuri scurte de 25-50 km. Motorina pentru 30 de mii de km inseamna in conditiile de acum 300 (sute de km)x5 (litri/suta km)x 7(lei litrul de motorina), adica undeva putin peste 2 mii euro / an, in timp ce energia electrica este gratis pentru mine. Financiar, as iesi foarte bine daca as achizitiona o masina electrica care sa coste cam 10 - 12 mii de euro. La confort, este un plus clar, mai putin zgomot, cutie automata, demaraj mai bun (exeptand pocnitorile Spring/Zoe).

As fi putut sa cumpar Dacia Spring, 9 mii de euro platea satatul, 9 mii plateam noi, daca mai deduceam si jumatate din TVA ramaneam undeva la 8 mii ceva de euro, ceea ce insemna ca in 4 ani amortizam minunea. Doar ca oricine s-a suit in asa ceva, stie ca e o gluma proasta. Am condus, le-am vazut cum se comporta in trafic, mi se par niste jucarii demne in cel mai bun caz doar de fatait prin oras. Daca ar fi strict pentru mers in oras, as cumpara o jucarie ca Dacia Spring sau Renault Zoe, dar cum doamna are de mers zilnic si in afara orasului, nu este cazul si nu va fi vreodata.

Ar fi fost o afacere relativ buna sa cumparam o Tesla model 3 (pret / raportat la ce ofera), anul trecut cred ca a costat undeva pe la 32 de mii de euro cu tot cu eco bonusul de la stat, dar am lasat sa treaca si ocazia aceea pentru ca, chiar daca nu ar fi insemnat un efort financiar prea mare, nu sunt de acord sa platesc 30-40 de mii de euro pentru o masina, din mai multe motive.

O masina care costa 30-40 de mii de euro are sanse maxime sa nu se amortizeze vreodata. Masinile noi sunt mai putin fiabile decat cele vechi, si va fi din ce in ce mai dificil sa exploatam o masina noua vreme de 20 de ani asa cum reuseam sa facem cu modelele vechi (si acum mai am doua Sirioane mai vechi de 20 de ani si functioneaza perfect, iar cele trei polo care au minim 17 ani fiecare, functioneaza foarte bine). Asta pentru ca masinile vechi sunt masini relativ simple, cu motoare simple si durabile, cu injectie directa de tip pompe-duse pentru motorina sau motoare aspirate natural pentru cele pe benzia, fara prea multa electronica si prea multi senzori pe ele, fara filtru de particule si fara Adblue, motoare care duc fara nici un fel de proleme 500 mii - 1 milion de kilometri.

Chiar si in conditiile in care ar functiona 20 de ani o masina noua de 30 - 40 de mii de euro, tot nu se poate compara ca si amortisment cu o masina mai veche care costa doar 2-3 mii de euro la achizitie si care are sanse mari sa fie folosita macar 5 ani. Asa ca, orizontul de exploatare pentru masini este (pentru mine) de 5-10 ani. La electrice oricum se cam duc bateriile in 10 ani iar alte baterii noi costa de regula cam 10 mii de euro. La masinile cu ardere interna ar fi numarul de km, pentru ca eu in 10 ani circul min. 500 mii de km, doamna cam 300 mii, caz in care ma bazez pe masinile vechi cu care stiu ca pot sa parcurg acesti km, dar nu ma bazez pe masinile noi, masin cu moatoare mici, turbo, supraalimentate, motoare care duc uleiul in temperaturi mult mai mari si care se degradeaza mult mai repede. Deci nu, decat sa cumpar o masina noua mai bine mai cumpar inca un imbobil si il inchiriez, ies mai bine din toate punctele de vedera.

In ultima perioada de timp au aparut de vanzare mai multe Nisan Leaf si e-Golf cu preturi cuprinse intre 8 si 12 mii de euro. Chiar daca (deocamdata si teoretic) ar urma sa o folosim o astfel de masina doar 4 ani pana plecam din tara, tot ar fi o varianta buna pentru ca in patru ani am amortiza minimum 8 mii de euro din diferenta de consum carburan si cel putin 1 mie de euro din deduceri de TVA si impozit, si sunt sanse mari la revanzare sa luam macar 2-4 mii de euro chiar si doar pe caroserie, iar asta ar inseamna ca in 4 ani masina se cam plateste singura. Se pare ca avantajul este usor de partea Nisan Leaf (modelele de pana in 2017 - prima generatie - sunt uratele, dar niciodata nu a contat aspectul acesta pentru mine) asa ca ramne sa alegem intre modelul Leaf cu 30kWh / 109CP si cel de 40kWh / 150CP generatia 2, mai scumpe, dar si cu autonomie mai mare si inca vreo cativa ani de garantie. Cum in Ro nu sunt foarte multe astfel de masini, sansele sunt maxime sa aducem acasa o nemtoaica. Incarcarea va fi foarte facila, fie acasa, fie la sediul de firma al doamnei unde putem parca masina in curte si sa o lasam la incarcat fara probleme, nu avem nevoie de statii de incarcare. Mai ramane doar sa testeze doamna astfel de masina si, daca se poate intelege cu ea, e clar ca o sa avem si o electrica.

In nici un caz nu voi cumpara o masina electrica pe considerente de basini eco, singurele aspecte de luat in calcul sunt cele legate de rentabilitate / costuri si confort.

Romulanus calatorus

Am mai explicat de ce simplul fapt ca sunt roman nu inseamna nimic special pentru mine. Ideea de ,,patrie" si patriostism s-a diluat semnificativ de o perioada buna de timp (si nu ma refer doar la RO) si cartea ei nu se prea mai joaca.

Am tratat de obicei tara ca si cum am tratat un loc de munca. Ce ofera? Care sunt cerintele? In momentul in care nu mi-a mai convenit un loc de munca, m-am organizat in asa fel incat sa-mi permit sa plec de la acel loc de munca. Chiar daca am avut cateva locuri de munca decent platite (min. 3x salariul mediu net pe economie), in momentul in care nu mi-a mai convenit, am plecat, fara sa incerc sa negociez, fara sa mai accept vreo discutie cu angajatorul, fara sa ma plang, pur si simplu am plecat.

Foarte multi oameni au facut acelasi lucru cu tara, pur si simplu au plecat, in momentul in care nu le-a mai convenit. Unii au plecat cu foarte multi bani dupa ei, altii au plecat chiar si daca aveau doar banii de drum, conta foarte mult faptul ca isi doreau sa schimbe ceva si ca aveau increderea in ei, in fortele proprii. Unii au ramas la noile lorcuri de munca si prefera noua ,,patrie", altii s-au intors in RO si mai sunt si cei care incerca sa ia partea buna a fiecarui loc, locuind periodic in mai multe tari. Consider ca toti cei care au schimbat tara, fie doar si pentru o perioda de timp, au avut de castigat, au invatat lucruri noi si nu traiesc cu regretul fricii de a nu fi incercat sa plece.

De departe ii respect pe cei care au avut curajul sa plece cand nu le-a mai convenit, pe cei care au avut curajul sa se bazeze in mod special pe fortele proprii (iar aspectul asta e valabil si pentru locurile de munca si pentru tara). Mai sunt si cei care au preferat sa ramana, asumandu-si lucrul asta, deocamdata din cateogoria asta facem parte si noi, si nu ne plangem. Imi displac si uneori ii compatimesc pe cei lipsiti de curajul de a schimba locul de munca sau chiar si tara, desi se plang constat si aproape ca nu rateaza nici o ocazie in care sa se pise pe tara sau locul lor de munca. Nu-ti convine, schimbi ceva sau pleci, nu pisi aiurea ochii. Oricine a vrut sa plece din Ro, a putut sa o faca destul de usor incepand din 2007, nu ii oprea nimeni si nimic (in afara de propriile temeri si frici), iar cei care doar se plang, sunt doar niste latrai fricosi.

Avand rude si prieteni in strainatate am fost chemat de mai multe ori sa plec si, intr-o perioada chiar luam in calcul relocarea in Germania sau UK. Mi-am facut toate calculele si ne-au iesit ca mai bine ramanem, am iesit mai bine in mod special privind aspectul financiar si organizarea in familie (scoli, locuri de munca). Tara asta are defectele ei, de departe nu sunt putine, institutiile statului/autoritatile publice functioneaza de regula catastrofal, clasa politica provoaca sila si dezgust, sistemul de sanatate de stat e infioartor dar, avem si cateva mici avantaje, imobiliare ieftine si ceva mai multe libertati fata de Vest, un sistem de sanatate privat decent si accesibil, imigranti putini si, deocamdata, cat de cat feriti de mizeria political correctness / cultura woke.

Avem de gand sa vedem cu este sa traiesti si in alte tari si, daca am calculat bine, in maximum patru ani o sa avem ocazia sa simtim pe pielea noastra cum este sa traiesti mai mult de jumatate de an in minimum alte doua tari, (chiar daca imi plac si ma leaga anumite aspecte de Ro, de tot oricum nu renuntam la ea), tari pe care avem in plan sa le vizitam anul acesta pe indelete. Sa fie calatorii, zic!

Cu si despre alegeri

Urmeaza cat de curand alegerile locale si nu pot sa nu observ agitatia pe tema. Din toata agitatia asta mi se par extrem de amuzanti cei care infiereaza cu manie absenteismul la vot, pe motiv ca nu putem sa avem pretentii legate de viata cetatii daca nu ne exercitam dreptul la vot. Atitudine asta mi se pare puerila si rupta de realitate. Sa votezi nu inseamna mare lucru, s-a dorit asta, a explicat foarte bine George Carlin de ce nu conteaza daca votam, pentru ca oricum ar fi si oricine ar castiga alegerile, clasa politica este aservita. Nu conteaza daca si sau pe cine votam pentru ca in mediul politic gasim foarte rar oameni onesti si capabili, cei mai multi dintre cei care sunt in stare sa organizeze o institutie, sa conduca oameni si aduca plus valoare sunt ori plecati din tara ori au deja afacerile lor, nu au de ce sa fie interesati sa intre in politica, pentru ca acolo se minte imens si se manipuleaza grosolan. Nu spun ca nu sunt si exceptii, cum ar fi dl. Valeriu Nicolae, pe dansul l-as vota oricand la doua maini pentru orice functie, dar oamenii ca dansul reprezinta exceptiile care nu fac decat sa confirme regula. Daca cineva are pretentii legat de viata cetatii, ar trebui sa se implice activ, sa faca mai mult decat un simplu vot, care (de regula) oricum nu conteaza. Ar putea sa conteze la alegerile locale votul fiecaruia, pentru ca mai sunt si primari care pot sa vina cu o echipa buna si care pot sa atraga fonduri si sa organizeze administratia locala intr-un mod eficient, asa cum a reusit si dl. Ilie Bolojan. Dar cam atat, la atat cred eu ca se rezuma utilitatea votului, daca ai sansa (destul de rar intalnita) sa sustii local un primar bun, e un caz fericit si nu ar trebui ratat votul. Legat insa de alegerile parlamentare si cele prezidentiale, votul conteaza prea putin. Cei care au castigat si vor castiga alegerile vor face ce li se spune si vor lua aceleasi masuri, oricare ar fi partidul politic din care fac parte, masuri care nu vor fi neaparat luate vizand interesele cetatenilor, ci cu totul alte interese. Asa ca nu, votul nu conteaza sau conteaza de regula prea putin spre aproape deloc, si nu poti sa ai pretentii privind mersul lucrurilor doar daca votezi, fara sa te implici mult mai mult de atat, sper si cred ca oamenii nu sunt atat de naivi incat sa creada ca daca au votat, au rezolvat ceva sau ca au schimbat in vreun fel lucrurile. Eu nu am nici un fel de pretentii, chiar daca ma implic mult mai mult (cu rezultate de care sunt mai mult decat multumit, atragere de fonduri europene si implementare de proiete pentru drumuri, scoli, gradinite, apa si canalizare) decat ar putea sa conteze un simplu vot. Nu am nici un fel de pretentii deoarece ca stiu ca societatea, asa cum este cladita ea acum, este defecta. Si mai stiu ca au reusit sa alunge aproape toti oamenii, care sunt cel putin decenti, din politica, la fel cum stiu ca ce avem (nu doar in Ro) ca si clasa politica, este o cloaca infecta care nu merita votata, care isi va urmari interesele indiferent de culoarea politica care va iesi la butoane.

Cu fenta

Am vazut in ultima perioada de timp o multime de prostalai care se agita intr-un mod ridicol in legatura cu propunerea legislativa privind masinile mai vechi de 15 ani. Nu se va intampla asa ceva, in mod cert nu prea curand. Trebuie sa fii orb sa nu vezi ca e doar o manipulare grosolana, trebuie sa fii frate cu dementa ca sa te agiti pe asfel de chestinui. Pe de alta parte, ii oarecum amuzant sa vezi cum o anumita categorie de oameni isi cauta neaparat probleme, ca sa aiba de ce sa se planga si pentru ce sa-si faca griji, ca sa poata sa strige ca ei sunt nemultumiti. Mi se pare induiosator cum pentru astfel de oameni, zona lor de confort este vesnica nemultumire.

Broscuta colorata

Cred ca oricine a avut de a face la un moment dat cu un personaj toxic. Cat de toxic si in ce fel poate sa fie toxic stabileste de regula fiecare conform propriilor definitii, cele ale mele fiind:

Trasatura de baza (si cea mai importanta) - vesnic nemultumit, totul ii pute. Incepand de la tara, fotbal, locul de munca, edili, trafic, parcari si terminand cu vecinii si orice ar exista in proximitatea personajului, totate sunt cu mari defecte si totul este foarte departe de ce isi doreste. Are o atitudine generala negativa si mereu se plange de cate ceva.

Paduche - calic, cere mereu bani imprumut. Nu doar ca nu este capabil sa isi asigure tot timpul anumite necesitati prin forte proprii (fie locuieste cu parintii, fie in chirie, fie intr-o locuinta mostenita - si de regula nu este capabil sa o intretina si sau doteze corespunzator) dar nu reuseste sa-si gestioneze just nici putinele resurse pe care le are, cumva, e incapabil sa isi faca o mica rezerva ca sa nu fie nevoit mereu sa cerseasca ajutorul altora.

Nesimtit, nu are probleme in a abuza de timpul cunoscutior, este in stare sa se planga ore in sir la telefon, pe retelele sociale, oriunde si in orice imprejurare, fara sa se gandeasca vreo clipa ca poate sunt lucruri mai bune de facut decat asculatul lamentarilor penibile.

Fricos, ii este frica de orice, de factura de la gaze sau energie electrica, de vecini, mecanicii auto, de mersul cu avionul si, mai ales, frica de stomatolog.

Iresponsabil, pentru ca nu isi asuma problemele, altii sunt mereu de vina, angajatorii pentru ca nu-l apreciaza la justa valoare si au prostul obicei sa-l de afara, cunoscutii, pentru ca nu il ajuta suficient de mult pe cat si-ar dori el, justitia, pentru ca pierde procese, parintii, pentru ca nu reusesc niciodata sa il intelega. A spus ceva gresit? Nu se poate, de fapt tu nu ai inteles ce a vrut sa spuna, tu esti de vina pentru ca nu poti sa-l faci sa inteleaga cateva lucruri simple.

Nerecunoscator, oricat de mult l-ai ajuta, la un moment dat va gasi ceva sa iti reproseze, fie ca nu l-ai ajutat destul, fie ca si-ar fi dorit alt fel de ajutor. Este genul de om care ar putea sa iti reproseze pana si faptul ca a avut intentia sa te ajute dar, soarta vitrega si nefeasta a facut in asa fel incat sa nu fie capabil sa ajute si doar tu esti de vina pentru ca nu ai putut sa intuiesti bunele lui intentii, chiar daca tu l-ai ajutat mereu si el nu te-a ajutat niciodata, este clar ca tot tu esti de vina.

Lista poate continua dar, fiecare isi cunoaste si recunoaste personajele toxice, eu am avut unul singur prin preajma si de cand am scapat de el, am avut numai de castigat.

Cantec simplu despre vaci si boi

Intalnesc periodic conationali care folosesc caramida mandriei (sau a rusinii) de a fi roman, fie ca se bata cu ea in piept, fie ca sa aiba cu ce sa arunce dupa altii. Partea cu mandria/rusinea consider ca este foarte putin discutabila si cuprinde doar doua aspecte, primul, cel in care arborele tau genealogic a contat pentru comunitate si poti sa fii mandru (sau orice altceva) de familia din care provii si/sau de rezultatele lor. Al doilea aspect ar fi legat strict de rezultatele tale, ai facut ceva notabil pentru comunitate sau ai facut eforturi ca sa dobandesti o anumita cetatenie? Doar atunci cred ca poti si ai de ce sa fii mandru. Sunt madru de parintii si de bunicii mei, insa apectul asta nu are nici o legatura cu faptul ca au fost romani. La fel cum nu am fost niciodata rusinat sau mandru de faptul ca sunt roman, nu este ca si cum as fi ales eu sa fiu roman, nu este ca si cum as avea vreun merit. Sunt anumite perioade in care ma bucur sau sunt multumit de faptul ca sunt roman (pe modelul ca se putea si mai rau), am si perioade in care sunt nemultumit de faptul asta, dar nu intr-atat de nemultumit incat sa vand tot si sa plec sa ma zbat si sa ma mut in alta parte (eventual sa obtin si alta cetatenie). Asa ca nu am fost vreodata, nu sunt si nu cred ca voi fi mandru sau rusinat ca sunt roman. Am dubii ca voi reusi sa devin mandru ca as putea sa fiu norvegian, polonez sau britanic, asa ca raman agatat de partea cu bucuruos, multumit sau nemultumit. Asta nu inseamna ca nu ma uit ca la alieni cand vad cate un retardat care rage si muge ca el e mandru de rezultatele echipei de junior romani la informatica (sau fotbal, tenis sau orice altceva) – pai, sunt rezultatele lor, nu ale tale, nu ai nici un merit si nici un drept ca sa iti arogi si sa te poti mandri cu rezultatele altora. Ne putem bucura pentru ei, dar nu avem motive de mandrie. La fel cum nu pot sa-I inteleg pe retardatii care rag si mug cand se intampla cate o nenorocire si faptasii sunt romani. Mereu se gasesc niste handicapati care sa urle ca ei sunt rusinati ca sunt romani. Cat de tampit sa fii incat sa crezi ca esti responsabil pentru actiunile conationalilor tai? Poti sa te dezici, sa condamni orice actiune reprobabila a conationalilor tai, dar ca sa ajungi sa crezi ca actiunile unor indivizi cu care nu ai avut vreodata ceva in comun (indivizi care la care te raportezi DOAR prin faptul ca s-au nascut la cateva zeci/sute de km de tine) te pot face sa sa fii mandru sau rusinat, trebuie sa fii foarte special. Oarecum ironic este faptul ca specialii de tipul acesta nu sunt in stare sa si faca ceva cand vinde vorba de cetatenie, cei mai multi dintre ei sunt rusinati si scarbiti de faptul ca sunt romani si doar rag, mug si isi plang de mila in pumni, dar sunt putini cei care ar face ceva pe tema si sa mai si protesteze cu pasaportul la vama. Doar ca cei care sunt capabili sa isi schimbe tara, sa isi asume riscuri, sa depuna eforturi sustinute si sa renunte la anumita zona de confort, sunt tocmai cei care, de regula, nu fac mare caz pe tema. In schimb, vacile toxice carora le pute tot si care rag, mug si se victimizeza cu privire la marele nenoroc ca s-au nascut intr-o anumita zona, o sa raga si o sa muga toata viata lor si nu vor face nimic ca sa schimbe lucrurile. Si chiar daca, printr-o minune, noroc sau orice alta modalitate ar reusi sa schime tara de bastina, o sa gaseasca mereu motive sa fie vesnic nemultumiti, oriunde s-ar afla.

Fulgi de nea la cinci si jumatate

 Din 30 noiembrie pana in 3 decembrie (da, stiu, ar fi trebuit sa fie zile libere, doar ca pe noi nu ne plateste nimeni daca  ne luam libere) am muncit in medie cate 21 de ore - in fiecare zi. 

Tras tare de tot, strans din dinti, cu pauze minuscule (cat sa apuc sa beau 10 cafele zilnic si sa dau cate o fuga pana la baie) si mancat din funga in timpul in care ce munceam, cu dureri de spate si de genunchi pentru stat prea mult la calculator.

In 4 decembrie am reusit sa predau la termen cele doua proiecte pentru care am tras tare de tot, apoi am condus vreo 350 de km pe la lucrarile in curs de executie si am reusit sa ajung inapoi in oras dupa ora 21,  sa mai duc o masina in service la un prieten pentru schimburi ulei si jante +anvelope (pe modelul ,,muschii mei minte nu are)  si sa ajung acasa pe ora 24 ca sa pot sa ma bag si eu linistit la somn. 

Nu e prima data cand trag tare zile la rand ca sa imi respect angajamentele si imi este clar ca nu mai rezist  ca pe vremuri cate 48 de ore de munca fara pic de somn, dar imi dau seama ca acesta ar fi impedimentul major la stilul acesta de lucru, cele doua - trei ore de somn / 24 de ore nu imi mai sunt suficiente si resimt oboseala destul de serios dupa 3-4 zile de acest fel. 

Dupa care vine cate o panseluta sa imi explice ca nu stiu cum ii sa fii corporatizd, sa  muncesti de luni pana vineri de la 9 la 17:30, si ca-i atat de epuizata ca  dupa  ora 17:30 nu mai poate sa faca nimic. 

Ce sa zic, ori imi curge scuipatul din gura ca la unul cu down cu agravante ori dau cu mucii si cafeaua in monitor cand citesc cate o ineptie din asta.  Haiosi cateodata si fulgisorii astia de nea.